Nu-s modesta, da’s ipohondra

Valeu, cate mai dureri mai am eu. Da’ nu stiu care chiar sunt sau care sunt din cauza ca eu am vazut multe filme despre cancer, sau ca l-am citit pe bucurenci cu postul lui anti-tigari. Si pot sa zic ca de cand l-am citit, ma chinuie niste stari. Ba ma doare coasta, ba mi se pare ca ma furnica mana, ba ma doare intr-o parte. Ma uit pe net..Vai de mine, pancreatita, ba nu, extra-uterina, si daca mai citesc ca la una din bolile asociate durerii mele (inchipuite, sper!) mai exista un simptom, dureaza maxim 10 minute pana sa mi se pare ca il am si eu.

Deci nu ies din casa. Mai fac cate un hei-rup, cu greu, sa ma duc pana la baie. In rest, vegetez in pat, sa nu cumva, doamne-fereste, sa nu ma gaseasca boala acasa. Iar in jurul meu cresc munti de cutii de pizza. U want Fabio? I got it. PHD? 4 of those. Trenta? Bifat. Jerry? Pai sunt la 2 pasi de mine, din respect trebuia sa-i chem si pe ei. Am mancat atata mozarella ca ma pot „intinde” pana la bucatarie. Si imi astept eu linistita sentinta. La doctor nu ma duc ca nu-mi place, convinsa de fapt pe ascuns ca pe mine nu ma doare nimic.

Sa nu credeti ca nu ma documentez…Oh, no, not me… Adica m-am uitat la un documentar intitulat „Anathomy for begginers”. E de fapt un fel de filmulet mai macelaresc asa.. E un nene cu palarie, cu accent nemtesc si cu dintii galbeni ce l-ar face pe Mengele sa imprastie cadouri gemenilor uni-ovulari. Ce face el? Cum ce? Scormoneste in cadavre dupa vezici urinare. Taie jumatati de cranii ca sa imi arate mie cum mananc, vazut din spate. Jupoaie organe genitale ca sa vad cum m-a nascut pe mine mama si sa mi se taie de nascut natural (nu ca as fi decisa daca vreau sa nasc at all). Si toate astea, cu vocea Irinei Margareta Nistor, traducand Bambi.

Da’ noroc ca vine summitu’ si n-o sa poata ajunge ambulantele la mine in timp. Numa’ cand ma gandesc ce stari anxioase or sa ma ia, imi vine sa ma duc sa ma internez acum! Sa-mi fac gentuta si sa stau in pensiunea „Elias” pana trece nebunia. Si asa, la scoala n-am cum sa ajung, ca tre sa trec din Vitan pana la Piata Presei, si sincer, nici sa am licenta pe 2 aprilie, nu cred ca m-as aventura. Job, inca nu mi-am gasit (I was busy waiting for a disease of any kind). Iar livrarile de pizza vor ajunge in minim 4 ore. Deci, la ce bun sa stau acasa?

4 răspunsuri to “Nu-s modesta, da’s ipohondra”

  1. no1sgirl Says:

    iesi domle afara ca de asta ai tot senzatia ca te doare nush ce..

  2. problema nu e atat de simpla precum pare…dar daca vrei sa alegio calea simpla,da..e bine si asa:P

  3. psychocat Says:

    nu e deloc simpla si nici cale usoara nu prea este…:(

Lasă un comentariu