Alb/Negru (’tu-i griul ma-si)

Ma intreba cineva de ce Mood Swinger. Si eu care credeam ca e un titlu sugestiv..Ma rog, in mintea mea si in logica mea, normal ca toate mi se par transparente. Mi se pare ca sunt simplu de citit si de inteles. Si probabil ca de aia nu inteleg reactiile “adverse”:)

Mood Swinger este un blog in care eu imi manifest fluctuatiile de stare, asta chiar mi se pare simplu. Dar mai mult decat atat, e un fel de raspuns la variatiile si la atidudinile contradictorii ale celor din jurul meu. E drept, eu nu sunt constanta si n-am sa pot fi niciodata si nu mi se pare corect sa cer asta de la altii. Insa nu am sa pot intelege nicodata de ce unii au personalitate dubla. Sa ai toane e una, dar sa fii doi sau trei in loc de unul, nu mai e asa ok. Pentru ca sunt derutata si nu mai inteleg nimic. Si iata exemplul clar de lant cauzal. Eu nu stiu sa raspund la asemenea atitudini si prin urmare se nasc aceste “mood swings”, cum le numesc eu. Nu am capacitatea de a ma adapta la ritmul rapid in care se schimba atitudinile si sentimentele(?) celor din jurul meu vis-a-vis de mine. Atunci devin haotica, depresivo-ironica, haz-de-necaz, absenta, greu de multumit. Adica exact genul de atitudine care omoara senzatiile vii. Cat de greu poate fi sa transezi lucrurile? De cate ori m-am lovit in viata de situatii in care nu as fi vrut sa ma complac si am facut-o numai de teama de a accepta realitatea. Ne ducem de nas de buna voie si semiconstient. Unde este limita dintre toleranta si naivitate? Dintre compromis si autoamagire? De unde sa stii exact cand e alb si cand e negru? Griul este una din culorile mele preferate, insa il urasc pe cladiri. Iar in Bucuresti predomina griul. De aia pledez in favoarea alb/negru. Fara perdele si fara nuante. Ca la urma urmei nuantele nu fac decat sa ne aduca, pe cei care avem capacitate analitica, la o stare vecina cu nebunia. In care intrebrile si argumentele se suprapun si curg una din alta mai ceva ca picatura chinezeasca.

Si mai urasc proasta crestere si nesimtirea. M-a crescut pe mine mama asa cu cei 7 ani de acasa, ca s-a gandit ea ca e mai frumos asa. O fi, dar sigur nu-i mai sanatos. Nu-s sigur cea mai sociabila, si nici cea mai putin elitista, insa stiu cu siguranta sa ma port astfel incat cei apropiati sa nu ma catalogheze drept o nesimtita. Stiu sa dau si stiu sa ofer daca am cui. Cel mai trist este atunci cand constati ca toate eforturile tale, mai mult sau mai putin subtile, se lovesc de usi trantite sau de sprancene ridicate. E o manie generala, am remarcat eu, sa plecam din start de pe pozitii opuse. Si stau eu si ma dau de ceasul mortii sa fac lumea sa inteleaga ca eu sunt pasnica si ca nu caut decat constante si liniste si sa scap naibii odata de “mood swings”. Dar n-ai cu cine. Comunicati, ca nu va ia nimeni gatul. Cumparati-va o pereche de coaie rotunde si tari si defilati cu ele. Vorbiti numai daca aveti corespondenta in realitate. Vedeti clar ce e de vazut. Asa m-am saturat sa aud demagogii. De fapt m-am saturat sa cred in ele, pentru ca paradoxal, ma repet, eu chiar am tenndinta de a crede tot ce mi se spune. Asa ca profitati si vindeti-mi gogosi, ca eu o sa le cred atata timp cat aveti grija sa le pastrati gri. Uite ca am zis-o si pe asta. Nu va mai intrebati de ce sunt complicata, ca nu sunt deloc. Iar cu trei vorbe bine plasate, va asigurati confortul pe o perioada lunga, cu tot ce implica el (sfaturi, dat de ceasul mortii sa va rezolv problemele, implicare, gesturi dragutze, toleranta vecina cu idiotenia, etc..)

Deci de aia este Mood Swinger. Pentru ca am mai putina coloana vertebrala decat o meduza. Pentru ca sunt expusa si vulnerabila si pentru ca ma afectati, fiecare in parte in felul lui. Pentru ca ma deprim usor cand sunt dezamagita si pentru ca nu renunt sa sper aproape niciodata. Pentru ca ma amagesc singura si pentru ca va ofer scuze pe tava, confectionate pentru confortul meu emotional. Pentru ca zambesc frumos si pentru ca prefer sa las de la mine decat sa ma confrunt cu caractere care nu vreau eu sa cred ca exista. Pentru ca am bunul simt sa inventez o scuza daca nu am chef de nimeni si pentru ca incerc sa nu va fac sa va simtiti niciodata in plus, chiar daca as prefera sa stau fara tigari 2 zile decat sa intretin o conversatie in momentul acela. Si nu in ultimul rand pentru ca ma deprim sau ma bucur pana la lacrimi, ca apoi sa ma deprim din nou, si toate astea in 3 minute.