Imponderabilitate rationala

Stateam azi dimineata (pe la 1) de vorba cu cineva, care era complet agasat de oamenii din jur. Si spunea ca a ajuns sa se intrebe daca nu cumva se asteapta el la prea multe de la cei din jur si daca nu cumva ei sunt ok si el e nebun de-a binelea. Asta da intrebare. N-am polemizat prea mult pe tema asta, ca eu inca nu imi bausem cafeaua, adica eram in plin proces si eu nu functionez la parametri normali pana nu imi iau doza de cofeina.

Insa as fi vrut sa-i spun ca si eu am aceeasi dilema. Care pana la urma e normalul si in ce sistem este el apreciat si definit? Si cine a stabilit parametrii aia in care trebuie sa te incadrezi ca sa nu fii privit pe sub sprancene si sa nu fii catalogat de un fost activist in septuagenar ca fiind din “aia, cu Cernobalul” (nu- mi zi ca n-ai primit-o niciodata pe asta cu Cernobalul, ca nu cred o vorba!). Nu de alta, dar as vrea sa ma duc si eu pana la el, sau sa-i dedic un poem post mortem (post mortem-ul lui nu al meu, ca eu intentionez sa nu dau coltu’ prea curand), si sa-i zic”bravo P**ii tale de descurcaret!

Si tot acelasi prieten (care prieten e dotat cu un fantastic spirit de observatie si mereu ridica niste perspective ce ma lasa pe ganduri cu zilele) mi-a expus la un moment dat problema geamurilor de autobuz pe care oamenii si le instaleaza la balcoane.Ei poftim, la ce se gandeste si ce vede el. Eu nu le vazusem pana atunci, dar din secunda aia, am inceput sa remarc ca e plin de ele!!! Si cica eu sunt cu Cernobalu’. Aloooo, aveti un autobuz ca interfata intre camera si lumea de afara!

Si tot din ciclul hai sa fim ca toata lumea, am fost acu de curand la o seara karaoke in Deko. Eram intr-o anumita stare de bine si am zis noi (Zoe, Costel si Furculitza), ca ar fi amuzant. Nimic nu prevestea tragicomicul situatiei ce avea sa urmeze. Am fost martorii unui recital cel putin penibil. Erau acolo vreo 5 bucati barbati (barbati, nu copii, nici baieti), care monopolizasera microfoanele. Nu nu. Monopolul e un cuvant bland, tineau de ele cu dintii de nu mai aveai loc de ei. Eu nu vroiam sa cant, dar vroia alt nene de la alta masa sa se produca si n-avea loc de elton john wannabe. Si am observat ca facusera si repetitii. Pentru ca ei cantau pe voci! Iar unul din ei,care semana cu Unchiu’ Sapro, dadea un soi de rap pe fundal la “Vama Veche” (probabil ca remarcase si el asemanarea). Dar cum vine asta sa faci repetitii pentru seara karaoke? Si unul din ei isi tine mana la ureche pe o casca imaginara, ca mulatrele alea care inregistreaza si fac cu cealalta mana desene prin aer. Si au cantat doar piese care sa le puna vocea in valoare. “One” si “Creep”si altele de genul, numai ca era o lalaiala generala, pentru ca intervenise concurenta intre ei si rageau din ce in ce mai tare ca sa se acopere unul pe altul. Si s-a ridicat nenea de la masa (nene care nu facea parte din grupul cantaretilor anonimi) si in timp ce canta a inceput sa zica: “Frate, nu te supara, da ma lasi si pe mine sa cant piesa asta, te rog eu frumos, adica TE ROG FRUMOS!”. Mai mai sa-i futa si una, iar grupul de cantareti l-a lasat si isi dadeau coate, ca niste experti ce este, cum ar veni ce de cacat e asta dom’le. In fine, ma uitam la partenerii mei de scaune, cum li se intiparise si lor aceeasi expresie de soc cu mila, uimire si amuzament pe fete. Iti dai seama ca nu m-am putut dezlipi de scaun pana la final. Aaaa si glumitele. Alea erau cele mai tragice. Faceau glume de artisti intre ei la microfon pe care numai ei le intelegeau si la care numai ei radeau, nu foarte tare, ca sa nu li se dizloce freza gelata, intortocheata in eternii doi carliontzi in laterala fruntii. In fine, au terminat de cantat. Si unul din ei s-a dus la o masa de fane hlizindu-se zgomotos, emotionate pana la elasticul de la chiloti si a concluzionat “foarte tare seara asta”, si a ramas acolo sa le vrajeasca pe fete. Adica asta a fost reprezentatia vietii lui despre care va povesti pana urmatoarea joi prietenilor “mama sa vezi ce nebuni am fost la karaoke joi!”

Si in plictiseala mea de azi (stare de fapt), pierdeam vremea pe youtube si am dat de un clip care iar m-a lasat cu gura cascata. Si de aici revin…deci care sunt dom’le astia normali? Astia care merg la karaoke si se produc pe scena? Sau aia cu geamuri de autobuz? Sau poate cei care isi fac slide-uri de smecheri si o ard “gangsta’” pentru ca i-au legat babei de la 4 clanta usii de balustrada? Eu am mai zis ca sunt indolenta si pot sa ignor, dar cand iti sar asa intre ochi, cu toata indolenta din lume, inclusiv cu aia de rezerva din noptiera si nu pot sa nu vad. Asa ca poftim normalitate.